Tuesday, 28 January 2014

Nu ne-ar prinde rău o ordonanță



Nu mai suport! O ordonanță mi-ar fi prins grozav. Îți dezleagă cizmele, clăparii.. ca să nu mai vorbim că dacă ghetrele sunt noi ți le poartă până fac o leacă de patină ca să nu pari proaspăt îmbogățit.
Cizmele cu fermoar și sireturi sau cele fals patinate…nu, chiar si fara ordonanță.


Saturday, 25 January 2014

Domnul senator

La secondul de la mama naibii unde mă duc când bagă marfă, se formeaza coadă ca lumea până ce se face ora de deschidere 10. Primele douăzeci de minute înăuntru sunt hotărâtoare. Domnul senator este un domn și el nu se înghesuie cu pleava. A venit primul de la 9 dimineața și stă în fața ușii păzind-o. Poartă o haină neagră de iarnă, cămașă bleu ciel cu dungi și pulover negru cu anchior.
Când se face ora de deschidere, intră val-vârtej și dintr-un salt a ajuns la casă și cu o mână își lasă telefoanele cu borseta ca la secretară, vânzătoarelor, să fie liniștit. Vânzătoarele sunt flatate și zâmbesc maternal. Da, domnul senator, lăsați aici. Sigur. Doar, știți, de pe acum.
Cu cealată mână liberă deja a apucat câteva umerașe. Se năpustește asupra raionului masculin de cămăși și trece rapid prin toate, ținând cu o mână ocupate cămășile din față la care încă nu a ajuns. Înfulecă tricourile cu crocodilul sau polourile Ralph Lauren, cămășile Boss, Dior și alea italienești. Urmează costumele de cașmir.
Apoi, cu vraful de 40 de piese își face drum printr-o cameră alegându-și un colț precum câinele de pe stradă cu osul ca să nu i-l ia nimeni. Și începe să le examineze. Din când în când mârâie, dar se poate, nu vedeți că astea sunt ale mele... De cand tot vine, a învățat. Să nu fie găuri,  să fie atent la guler, la subțiori îngălbenite și la manșete, că acolo e uzura. Secondurile din Germania nu sunt bune de nimic, ăia sunt zgârciți, aruncă doar hainele uzate sau demodate. De englezi, să nu mai vorbim, dau de pomană hainele ieftine și alea vai de mama lor, cu gulerele rupte pe ambele fețe, semn că le-au dus la croitor la întors. Ce să faci cu alea ? N-am văzut așa ceva de când sunt. Cei mai risipitori sunt italienii și francezii. Ăștia aruncă o cămașă Dior nouă că are o pată de ruj, parcă asta nu se ia la spălat… sau dau de pomană costumul YSL că nu le mai place.
Satisfăcut, domnul senator își abandonează fața arogantă a tunurilor pe care le-a dat și își ia o mină de mielușel, cea pe care a învățat-o de la nea Nelu, la aniversări. Se gudură pe lângă doamnele drăguțe și săritoare, care sunt la Paradisul Femeilor, vorba lui Zola, și agil, începe să-și aleagă victimele din rândul mamelor sau soțiilor, că astea au învățat să fie mai răbdătoare, doamnă, doamnă, cum credeți că îmi stă? Dar ăsta?  Nu e larg în umeri? Auziți, ce ziceți, costumul ăsta mă aranjează? Și doamnele puțin fierte de căutare nu au puterea să-l repeadă, e un bătrânel, săracul, i-o fi murit soția, trebuie să ne ajutăm între noi, și e senator, îți dai seama…. și îi mai zic, unele chiar încântate de încrederea cu care sunt investite: ei, la umeri nu e bine, dar, ce lână, daaa, ce cămașă superbăăă, bumbac dublu mercerizat, batistă, nu alta…ați văzut… și știi ce frumos se comportă la spălat? Mai intră în cabină și se mai probează. Iar iese și se consultă. Din când în când, sună un zbierăt dintr-o cameră alăturată, domnul senator, telefonul… El râde, anulând cu un gest de plictis. Nici aici nu are parte de liniște. Sortatul, probatul și dialogul cu alegătoarele durează vreo 3 ore.
Deși nădușit, omul e încântat, normal, cui nu îi place să își facă rost de haine dichisite la preț de chilipir. Că doar nu a înnebunit să și le ia noi, la cât costă…dar, la ședințe, trebuie să ai prestanță, un costum bun iese în evidență. Și apoi banii îi ține pentru copii, pentru cine altcineva, că doar pentru ei facem totul, să fie pentru ei, că noi nu am avut.
Se îndreaptă spre casă cu maldărul de la cabină. Ce nu ia, le lasă într-o stivă aiurea. Acum, poartă o cămașă roz și un pulover gri. Pe deasupra, sacou negru de stofă de lână și haina lui de iarnă. Nimeni nu o să observe. Și etichetele sunt de hârtie, nu e cu bip bip,  le-a pus în buzunar și o să le arunce mai târziu.  Lasă câteva sute de lei aproape de fiecare dată, așa că, ce mai contează.  Iese din magazin și șoferul fuge ca să îi ia pachetele să le pună în mașină.

Thursday, 23 January 2014

Bucureșteanul adevărat

În primul rând, este născut în București.

Nu ia metroul. Merge cu bicicleta sau pe jos și cu taxiul când ii e lene. Dacă nu e tânăr folosește bine mersi transportul în comun.

Ii detestă pe comuniști, bolșevici, psdiști cu ai lor aliați pentru că ne-au distrus orașul, ne-au făcut triști, săraci și bolnavi.

Citește Dilema.

Chiar dacă stă prost cu banii, din păcate, rămâne burghez, are femeie de serviciu.

Înjură cu prietenii, e cinic dar doar în intimitate.

De câte ori o casă veche se dărâmă din cauza corupției și neputinței, se întristează că i se năruie orașul copilăriei și jură că emigrează. Nu face însă reclamații și nu se duce la mitinguri.

Totuși, nu are o educație misogină pentru că în familie femeile aveau putere (avere) și divorțau de demult cu binecuvântarea (donația) patriarhului.

Folosește genți și încălțăminte rafinată, de piele naturală, doc, cârpă, și plătește mulți bani ca să nu se vadă că sunt scumpe. Are un telefon decent, dar nu e neaparat iphone 5s etc. pentru că nu e prea complexat.

Nu are trening pentru că nu face sport, nu claxonează și nu înjură pe nimeni pe stradă (decât în gând). Când se iscă un scandal, îi e jenă și pleacă sau se face că nu vede.

Zice din obișnuință dar și special 1 Mai nu Mihalache, mai scapă și strada Regală nu doar Ion Câmpineanu, Bariera Vergului pentru Piața Muncii, palatul Poștelor- Muzeul de istorie, blocul Dunărea etc

Face expres pe modestul ca să se citească printre rânduri buna creștere.

Folosește natural expresii interbelice dar și jargonul de mahala ca să fie ironic și neînvechit. Dar nu prea îi scapă vis-a-vis pentru dpdv, locație pentru loc, doișpe pentru douăsprezece... 

Iese să bea un pahar în centrul vechi cu prietenii, de obicei la Atelier Mecanic cât a fost sau la Ota iar la Fratelli ca să agațe.

Dacă își scoate totuși mașina în oraș, o ia pe străduțe pentru că le cunoaște și nu pe bulevarde.

Îi place să vorbească despre el dar nu prea știe să fie social și să asculte. Nu prea pune întrebări.

Ține cu Steaua, a votat cu Băsescu și își face cumpărăturile la Mega sau Carrefour Unirii pentru pește și delicatese.

Bea cafea și acasă și la serviciu și adoră să piardă vremea.

Are abonament la piscina World Class dar nu se duce. Totuși, a  mai început să mai facă sport acum 1 an. (mă contrazic aici, știu)

Ca un job să fie bun trebuie să fie central sau cel mult nordic și reputat.

In tară, iarna se duce la Sinaia că acolo se duc bucureștenii și vara, în Vamă.

Mai nou gătește. După carțile lui Jamie.

Urmează moda, deci nu prea are un stil. Pentru că nu există magazine mișto în centru, își cumpără multe haine online, second si în Europa, dar are valize ieftine și modeste.

Merge pe clasic cu accente cool dar nu e hipster. Il enervează hipsterii pentru că de fapt, uneori, îi învidiază.

Nu are costume bune de stofă de lână, cașmir... Preferă eleganța sportivă.

E vanitos- îi place să se îngrijească.

In oraș poate fi simpatic și causeur dar acasă e bosumflat și tăcut și nu face efort.

Cadourile nu le cumpără de la Carturești.

Fumează Dunhill, Camel, Kent sau Marloboro, bea mult și întârzie la întâlniri.

Dupa partiuri ezită între șaorma Dristor de la Tineretului sau Mcdonalds Romană.

Singura excursie în afara centrului e la aeroport sau Ikea.

Nu folosește umbrela.

Citește autori bărbați străini. În general, pe scriitorii români îi știe din jurnale, memorii, de prin oraș sau din familie, de la mese, dar nu prea îi citește.

Hai să facem ceva weekendul ăsta se traduce prin: hai să bem și să mâncăm undeva.

Singurul muzeu unde se duce e la MNAC dacă e party sau la MTR, la film. S-ar duce și la alte muzee dacă ar avea cafenele chic.

Tuesday, 21 January 2014

Les Galoches / Best men`s winter shoes






Galoshes cannot be more functional and stylish than this.
Dress your shoes for snow, rain or just cover them up to protect them against dust and time wear. Or just make a change, and mix brown and black.


Galoshes from French galoches or dickersons,  overshoes or swims now are rubber boots that you just slip them off in Moscow airport, put them in a carry plastic bag and way to go to a business meeting in London, if you are Tyler Brule and make everybody roll his eyes (with envy) or just protect your good shoes and get honorably to work by taking the tube. It is the little pleasures, really.


Around 69 pounds from swims, here.



First, at highschool, colleagues used to mock at our grandfathers` chunky galoshes, but nowadays, they come in a noble form. Besides, let them mock at you, at least now you do not ruin your expensive leather shoes every winter. And no more shine polish, just slip the galoshes off and there you go. No more scratches from bicycling either.



Galoshes in this form date back from the 19th century. It is in USA that they rediscover them and wear them in a stylish way as Europeans who had to survive the war loathed them because they reminded them of the poverty they had to endure - in the 40s they replaced leather shoes with wooden galoches-

Some of their ancestors >



or wooden heeled ones





Of course, women who wear high heels in snow or rain are not forgotten



or the flat version for leather women boots, if you still buy leather boots for winter and not the equestrian ones.


Monday, 20 January 2014

Do not waste outfits


In the old days people used to dress according to their occupation. Nowadays it is more difficult as it is no longer just that. Taste gives us away.

Some outfits work everywhere, a good shabby leather jacket and a long silk black jumpsuit fit any context, whether a wedding or just going to have a coffee in town.

Still, there are some occasions where you should not waist statement clothes as people are going to missunderstand them.
You cannot go to a let`s say village in Romania and buy bread wearing a Mondrian sweatshirt as people are going to think you are a good patriot because you are wearing the nation`s flag colours.

Or think a diplomat party context where you go in black avantgarde Comme De Garcons. You will be asked if you are a rock band fan.

Do not wear stripes when you go to a party held by a museum or art gallery where cool people hang around. Other people will bet on the same so you will be predictable.

Intellectual clothes


You will be surprised to find out that clothes and style are not vital needs, meaning we can live without them. Neither are laughing, culture, friends, alcohol, etc. But since we have decided not to live like apes then we fill our lives with these unnecessary things according to our taste. And taste cannot be disputed they say but we see it can be educated.

If clothes had a social status role in the past in recent fashion it`s rather about creativity, message and comfort. Clothes can still be beautiful but they need to be practical too.

Starting with the 80s with Issey Miyake, Comme de Garcons, Yohji Yamamoto and then the Belgian school it is more about who you are and not what you have. In their collections, men and women do not look like machos and sexy women. When you meet people make a thorough selection from the start and attract them with your mind instead of those tight fit jeans that stop me from concentrating or that décolletage that makes me agree with anything you say.

It is not a flattering scientific cut like with Dior or YSL that can make you look 2 sizes thinner or lascivous. Most of the clothes seem accidents, unseamed as the Roman noble togas, unisex like ancient Greek noble costumes, using new fabrics and cuts but as well sensual decadent folds or plaits. They are comfortable clothes, some continue the line of home cosy clothes and talk to you being ironic manifestos or telling you stories - I am beyond trends, men and women walk on the same catwalk as pavements, I am dressed and I can still move, I am a rebel but with a cause: I want you to stop looking and start thinking about me. I am human and I want to be desired so that`s why I need mistery. Therefore distance. Fabric distance from the body.

The history of these clothes: Roman togas, Japanese kimonos, military costumes, coal miners, working class practical clothes, war privations that lead to creativity, bohemian writers wearing jackets with holes, artists shirts stained with paint. The avantgarde takes the best from the past and adapts them to our times. Unisex baggy silk or wool trousers, draped cotton tshirts, modern black tailcoats and flat unisex shoes. For work or parties. Quality made clever clothes (slow shopping - they last long and suit all occasions).

And even though the big design houses & the magazines go on telling us to be feminine meaning attractive or look virile manipulating our ego, playing with nostalgia or making us dream we are something we are not, reality, comfortable beauty are kind of winning the street. In spite of Karl`s genius and Anna`s marketing skills, the comfortable and flexible clothes are winning. And it was not an accident, neither art. But reason.

Siberia- the real expedition clothes



Siberia, Krasnoyarsk january 2013 - Fishing man dontown-


Expedition is the winter word in fashion these days with the fall winter pre-collections etc. and watching the pastiche clothes I could only think of nouveau riche homes in comparison to the Toscana old palazzos. 
This chap here is coming back from a working fishing day on the Yenisei River in Siberia where he sat fishing at -25. He is wearing Valenki boots made of felt. Yes UGG are original indeed.




Cultural gaffes on clothes


V. Ericksen. Equestrian portrait of Catherine the Great wearing trousers, 1762.
It was Marlene Dietrich who kind of vulgarized trousers and helped us, but we have to thank Manchester women in the coal mines in the 19th century and Catherine the Great and the Amazons.

Unsewn seams does not mean just poor or... avantgarde. The rich Roman noble people wore their costumes seams unsewn and even ruffled as clothes did not have to last.

When you hunt, do you hunt because you do not have money to buy meat? This is what happens with vintage clothes as well.

Chanel`s famous tailleur has got its sleeve edges double seamed to resist more, it was the 50s and war and poverty cultural habits remain. (normally a jacket starts to wear at the collar and sleeve edges).

What the hell is happening with unisex clothes everywhere? And all these women dressed as men and men dressed like women? Nothing new here. Think about the old greeks and how ressemblant the costume was for noble men and women.



Sunday, 19 January 2014

Să bem și să mâncăm...

Nici măcar nu mi-a trecut încă prin cap să termin curățenia în pod. Ține de un film neorealist românesc ce lucruri sunt păstrate acolo și unele chestiuni e mai cuminte să le lăsăm unde sunt. Iar dupa ultima descoperire, chiar m-am oprit. Intr-o comodă blocată de alte mobile, dupa selelcția sortită drumului spre Glina, supraviețuiesc câteva porțelanuri și vase de sticlă. Un singur vas de sticlă mă preocupă.
Îmi aprind o țigară căci din prima clipă mă cam prind ce ar putea fi. Sunt în fața unui fost corp omenesc probabil. Comoda aparține unei mătuși de la care am moștenit câteva piese de mobilier. Ca orice om ce a iubit distracția, tanti nu a avut copii iar crezul sfânt al vieții ei a fost înainte de toate mâncarea, un înțeles personalizat al onoarei, cazinoul și seratele. La 87 de ani și-a vândut casa în care locuia... ca să bem și să mâncăm, după cum îi plăcea să repete... Bon. Așadar, vasul acesta mic conține cenușă. Cenușa cui? E închis și mai bine nu îl deschid. În fața morții, ce poți să faci? Las vasul mic și plec cu tulburările de rigoare.

După 2 zile de investigații la părinți și bunica, apar variantele. Știam cu toții că mătușa nu avea nici un dumnezeu …asa că conștiința nu ne dă târcoale.
Este soțul. Nu, soțul e înmormântat la Bellu. Pai, da, dar mătusa evident vânduse deja locurile ei de de la Bellu, căci își urmase mottoul vietii, să bem și să mâncăm... Până la urmă, aflăm că mormântul soțului fiind administrat de sora răposatului, a scăpat nevândut. Care dintre amanți, atunci? Unul din tinerețe, cel care a murit de cancer sau un altul? Nimeni nu poate ști, toți sunt bătrâni de tot și morți și cum le-a plăcut distracția, copii nu sunt iar numele lor rămân misterioase, mătușa ținând la reputație...

Până una alta rămâne vasul cu cenușa secretă din casă. Un gând comod aiurea mă îndeamnă la grădină, dar sunt deja niște oseminte de cățeluși ai copilăriei…așa că, mai bine nu. Reflectez la nimicinicie, la ce înseamnă să n-ai copii, la cum ne obișnuim cu orice, la ce rămâne...
Totuși, ar trebui făcut ceva cu cenușa. Ce?

Mai bine hipster decât cocalar?




Afectarea şi nevoia de a impresiona ne caracterizează pe multi, cei neîmpliniţi, forma fără fond caracterizând ambele găşti. Cocalarii visează la rolexuri şi hipsterii să facă un film, artă, etc. Nu reuşesc şi de aici încă apartenenţa la cele 2 categorii. Altfel, cocalarii ar dori să ajungă bogaţi iar ceilalţi bobos. Din frustrare apar strigătele lor  alienate sub forma hainelor, manierelor, obiceiurilor, intereselor. De câte ori categorisim o facem peiorativ şi cel mai bine par oamenii sinceri cu ei înşişi, ce nu vor să impresioneze, ce nu pot fi încadraţi şi limitaţi prin etichete, nație, cartiere.

La maniere, nu stau bine nici unii nici ceilalţi. Cocalarii îşi scot pitonul în baie să îl arate fetelor iar hipsterii nu ştiu să salute, au maniere sălbatice, mai şterpelesc câte o chestie, uită să îţi aducă cărţile împrumutate sau să returneze banii datoraţi. Cocalarii îţi fac cinste, par mai comunicativi, se oferă să te ducă acasă cu maşina deşi le este peste mână sau dau bacşis mai mare decât standardul la restaurant.

La haine, clar. Deşi clowni, măcar au mai multă imaginaţie decât hăinuţele fabricate in Bangladesh China.. combinate cu tricoul polo cu călăreţul xxl. Da, hispterii se îmbracă de la second dar nici maşinile cocalarilor din Bucureşti nu sunt noi.

Toţi sunt impresionaţi de nou chiar dacă nu îi reprezintă.

Cocalarii dansează pe manele de la început, hipsterii o fac de abia acum.

Fumează toţi, dar hipsterii au început primii. Însă cocalarii împart cu tine drogurile pe când hipsterii le ţin pentru ei.
Când eşti bolnav la spital, cocalarii vin să aibă grijă de tine, iar hipsterii meschini, nu îţi mai răspund la telefon.
Nici unii nu citesc că nu au timp de atâtea cluburi. Cocalarii cumpără cărţile de aeroport iar hipsterii viniluri rare şi biografiile djlor doar dacă ei le-au descoperit primii. Dacă pomeneşti de Shakespeare, se râde de ambele părţi.
Căştigă cam la fel. Taxele la stat sunt plătite de cei care lucrează declarat, hipsterii se cam fofilează, fiind independenţi. În casele lor, unii la periferie ca să îşi poată cumpăra maşina, alţii în centru, deşi mănâncă doar paste, întâlnim bibelouri, la cocalari prin sinceritate iar la hispteri pentru că colecţionează kitschul.

Unii sunt graşi sau cu muşchi umflaţi, scunzi şi fără păr şi merg cu maşina, alţii slabi, deh, merg cu bicicleta. La fete, le-am alege pe cocalare, dacă nu ar fi atât de bronzate iarna, nu s-ar îmbrăca ca nişte prostituate, nu ar fi mahalagioaice şi ar înceta să facă curăţenie zilnic. La celălalt capăt, mirosul de second nedus la curăţătorie te întristează în locurile hipstăreşti, fetele de acolo însă afişându-se mai sensibile şi creative, măcar nu ne plictisesc. Unii se îmbracă din filmele de la mall, ceilalţi cu hainele din filmele de la cinematecă.

Însă, mai nou şi hipsteriţele se trădează, cele ce au un salariu, nu mai tânjesc ci au invadat Uniqlo, Zara şi au reuşit să îşi pună şi termopane şi se întâlnesc în vacanţe în Vietnam cu cocalarii. Sau îţi trântesc câte o mârlănie de îi preferi pe cocalari. Până ce cocalarii îţi spun cât a costat cadoul pe care ţi l-au făcut.

Bicicleta, un fel de transport normal reintrodus de hipsteri în oraş a devenit o metaforă pentru emfază, diferenţiere deşi chiar nu este. Un transport gratuit, sportiv, rapid în oraş, amuzant. Maşina, 4x4, comodă, costisitoare ce mai şi poluează e din ce în ce mai restricţionată în oraşele civilizate căci ocupă şi mult spaţiu urâţind şi dezumanizând străzile, căci nu-i așa, mașina trebuie asortată și cu casa.

Friday, 17 January 2014

Agenda interbelica

Ai fost odată la Paris,
Și crezi că e ceva de tine.
De rămâneai în București,
De sigur că făceai mai bine.
Agenda Galeriilor Lafayette găsită în pod. Anul 1940.

Deschizându-se dictatorial cu fotografia maiestății sale regelui Carol al doilea, regele culturii ni se spune, urmat de planul google unde găsesti galeriile, carnetul este organizat după obiceiurile și nevoile oamenilor. Calendarul e nelipsit desigur dar e completat cosmopolit încă, de versiunea catolică, israelită și musulmană. Accentul e pus totuși pe majoritate.
Lunar avem obligații:


Utile și nelipsitul excel lunar...





Instrucțiuni pentru protecția contra atacurilor aeriene date de primărie din care învățăm că cea mai bună apărare contra pericolului aero-chimic este părăsirea orașelor mari și împrăștierea în comunele vecine sau la moșie, vie, conac, fermă... 
Dar și sfaturi medicale la secția primele ajutoare în caz de accidente din care spilcuim exprimarea elegant voită în cazul accidentului (sic) beție: Celui ce a abuzat de alcool îi producem vărsături prin introducerea degetului în gât sau gâdilarea omușorului cu ajutorul unei pene de pasăre. Îi dăm apoi să bea un pahar de apă cu 10-15 picaturi de amoniac, cafea neagră rece.

Interbelicii orășeni chiar o ardeau a la français cu șampania lor Rhein la munte, la mare, la week-end, la carnaval, librăria Socec în permanență asortată cu ultimele noutăți românești, franțuzești, etc și peste opt decenii de experiență sau foie gras-ul de revelion...

Si pentru că excesul de nationalism e mereu argumentul unei nemulțumiri de sine, peste tot reclame străine...


Frumusețea e prezentă în toate și se întreține, bunăoară, prin cultură fizică și acasă...

Iar cărțile de bucate sunt și pentru vegetarieni.

Cum nu rezistau fără distracție, trebuiau distrați și agenda îți propune la utile cinematografe (44 doar), basine de înot (12), băi publice (adică stranduri, vreo 7), diferite terenuri de fotbal dar și terenuri poli sportive pentru motociclism, cross country sau scrimă, etc, și toate teatrele și sălile de concerte cu planurile lor ca să știi unde să-ți iei bilet.


sau răposatul Teatru Național...




Despre crochete de castane, jigot de berbec, batista pyramid, cotlete milaneze, pulpă de gâsca cu sos Robert, conserve fructe Bragadiru, cafeaua ideal este fără rival, muștarul Stela, picheturi, zenane si mătăsuri flanelate sau târguitul la galeries lafayette…într-un alt episod.

Te ai certat azi cu nevasta?
Nu-i nimic, trece și asta,
Cumpără-i doar o rochiță,
Si o să-ti dea și o guriță


Saturday, 11 January 2014

Nuduri de bărbați superbi în casă




La fundul sculptat al lui David mă uit în bucătărie, când spăl vasele. E o încântare. Alain aleargă gol pe plajă în salon, în Traitement de choc. Bărbații ca Churchill sunt mișto, îi ascult.

Monday, 6 January 2014

Sabotii profesoarei de matematica



Era singura profesoară care nu se machia. La cei 45 de ani şoldurile şi le îngroşase bine şi le punea în evidenţă prin fustele în clini largi şi medii. Singura ei frivolitate erau aceşti papuci zgomotoşi de coafeză ce îi acopereau montul pe care şi-l dezvelea însă adesea scărpinându-l leneş pe sub catedră. Nu purta ojă niciodată iar degetele groase ale picioarelor se revărsau peste talpa insuficientă. Când se enerva, îşi trecea degetul mare peste celelalte, sufocându-le pe toate.

 Da, cam asta făceam la orele de matematică.

Vintage Big E Levis

Isteria de câţiva ani buni în a găsi o pereche de jeans dinainte de 1971 sau mai vechi, cu eticheta roşie de pe buzunarul din spate cu marele E (e-ul cu literă mare), the big E, ne arată iar ce înseamnă să ştii să vinzi, să creezi fidelitatea produsului, obsesia posesiei unui lucru frumos dar şi util, rezistent dar şi cu un chichi, un mit deci bani din ...dintr-o poveste. Şi America ne-a dat mereu lecţii în a vinde şi a păcăli masele.

De la mineri şi văcari până la Vogue ce de abia în 1988 recunoaşte realitatea şi promovează jeansii pentru prima oară pe coperta Vogue, ca piesă haute fashion. Prima copertă a Annei Wintour (adevărata femeie de afaceri a modei) pentru Vogue America, junk de luxe, în 1988 cu Mihaela Bercu, o fotomodelă româncă de origine evreiască, îmbrăcată în jeans acizi şi un tricou cu o cruce cu pietre preţioase Christian Lacroix de 10.000 de dolari, o dacie.



Dar putea să facă Vogue ce voia, era târziu, Levis era deja o istorie a Americii şi/sau a comerţului genial.

Acum ne rămâne frumuseţea unui jeans decolorat vechi ce nu poate fi imitat şi vânzoleala în jurul levişilor dinainte de 1971 care te face să cauţi bezmetic prin gunoaie şi să te gândeşti la levis ca la un bun de colecţie şi de trai.

Gecile şi cămăşile vintage, dinainte de 1971, cu marele E pe eticheta roşie cu levis se vând pe la câteva sute de dolari. Ce e mai vechi mult mai mult. Dar jeansii, pantalonii, sunt cei valoroşi. Dacă dai de o pereche cu marele E, capse ascunse în interiorul buzunarelor, XX pe eticheta cu mărimea de pe spatele pantalonului, aţa roşiatecă ce se face şi roz cu vremea în interiorul pantalonului, jos la cusătura tivului, nuanţa e de indigo profund (şi nu cel de cocalar de azi), albastru clasic al jeansului...îi vinzi cu 4000-5000 de dolari pe ebay.



Evident, la noi, dacă nu aveai rude imperialiste, pârjolite de comunişti în străinătate, cu gusturi pentru modern şi cu bani totuşi (o pereche de levis originali erau scumpi atunci), care să îţi trimită nişte levis folosiţi în ţară când ei îşi luau altă pereche, printr-un securist ce se dădea prieten şi călătorea, dacă nu vândusei un tablou la schimb pe o pereche de levis unui evreu cunoscător negustor ce avea rude în America şi care făcea speculă, dacă un bunic de-al tau nu îşi încercase norocul prin America după aur, dacă ai tăi au vizitat America dar nu erau agricultori sau muncitori ca să folosească un pantalon rezistent (un pantalon socialist, în fond), e greu să dai de o piesă vintage anii 70 sau antică (secolul 19-1920) ca asta în pod. Dar există şanse să mai găseşti piese vintage (de colecţie, dinainte de 71) pe la târguri şi seconduri. Mitul continuă. Se vând cu mii de dolari pe ebay. Şi apoi, chiar dacă ai tăi erau hipioţi şi au purtat jeansii în 60 dar au făcut curăţenie bine de tot în pod si în garaj, alungându-şi nostalgia, atunci de unde să îi mai iei... Hoarderii sunt de apreciat când vine vorba de colecţii căci ei nu sunt selectivi dar nici nu aruncă nimic.

Desigur că am scotocit podul imens al casei. Dar nu e aşa usor, e un roman rusesc acolo, cu multe generaţii. Nu am terminat decât jumătate şi am dat de nişte perechi superbe. Wrangleri din 68, Lois din 70, Levis din 75 atât de iubiţi şi purtaţi şi peteciţi încât au devenit superbi şi preţioşi. Toată viaţa părinţilor în haine. Si ce materiale, ce pete, ce decolorare...Mai cu seamă când vezi ce mizerii face Levis acum. Sau Balmain ce face jeansii cei mai tociţi şi doriţi zilele astea, dar na faux vintage rămâne tot fals.

Unii Lee ai lui tata, stau în picioare şi acum după 40 de ani, atât de bun şi scorţos era docul ne prespălat. Domnule, dar stăteau în picioare nu ca flenticile de acum... Vestea proastă e că am gasit o geantă făcută de cineva din familie din petice, dintr-o pereche de levis vechi...dar speranţa continuă căci încă nu am dat de jeansii mamei din 68, pe care îi ştiu din pozele ei din studenţie. Se plătise o avere pe ei, se milogise la o rudă din străinătate etc etc.

Ce emoţie. Vânătoarea. Imi place ideea de a îi găsi şi a-i ţine pentru copii, (chipurile pentru ei, mamă, pentru cine altcineva, pentru ei facem tot...) sau de a-i folosi la o nuntă etc unde se scot smaraldele sau levisii vintage.

Dacă găsiţi vreo pereche să ne spuneţi şi nouă povestea! Musai! şi să ne trimiteţi poze pe care le vom pune aici la colecţie pe blog şi în curând vă arăt şi eu achiziţiile familiei.

Pentru încurajare şi imbold, uite şi câteva filme scurte şi documentare -

A riveting Icon, un documentar despre istoria levisului la care participă istorica specializată în Levis, Lynn Downey.

Cea mai veche pereche de jeans sau levis, e acelaşi lucru, s-a vândut cu 25.000 dolari pe ebay, cumpărată de Levis ce îşi reface arhivele, aici., arhive ce au ars la un moment dat, veţi vedea în film.

Iar dacă aveţi mai multe comori perechi, ca să nu le vindeţi prost sau să vedeţi dacă nu erau falsuri căci şi în 70 erau falsuri, luati-vă cartea despre levis de pe amazon sau scrieţi la Levis şi trimiteţi poze pentru o evaluare de la mama lor, San Francisco, emailul pe www.levistrauss.com .

Sunday, 5 January 2014

Fundul sau fața?

Incepând cu 30 de ani o femeie trebuie să aleagă între fund sau față...se zice în cultura de stradă franceză și alegerea lor se vede… riduri sofisticate și trupuri zvelte la tot pasul. Cam asta e realitatea mais c est pas facile... Dar deloc! Gândiți-vă. Faceți calcule și veți vedea.

Dacă vrei să-ți păstrezi un derriere mic și obraznic trebuie să te supui unei diete simple ce se rezumă la a face foame și mișcare toată viața. Mizând pe un fund zvelt, vei fi ales în dauna fetei tale ce se va rida cu viteză.

Limba, un fenomen social, ne explică că orice ai face nu se poate așadar să ai și buzele unse și slănina în pod, sau cum mai zice și o altă vorbă subtilă românească... obrazul subțire cu mare cheltuială se ține, meleagurile noastre tranșând astfel problema alegând sentimental fața, nu-i asa, semn de profunzime, ochii chiar ridați sunt fereastra spre suflet și de aici, fundurile noastre românești la portțle orientului.

Ca bărbat hetero în fata unei femme de 30 ans, de vei alege fața, vei fi un romantic incurabil dar cam bănuit de asexualitate și medieval, dacă optezi pentru fund, un spitit lejer și abject.

Ei, cu toții suntem de acord că ne dorim un corp de statuie grecească, sănătos deci armonios, întretinut și civilizat, dar civilizația presupune reținere...

Așadar viața e un chin dacă vrei să te ții bine, să rămâi în joc, să amăgești bătrânețea ce degradează, sfeclește și urâțeste. Să nu mai mănânci prostii ca să te ții slabă, deci să-ți omori dacă nu chiar trupul, oricum plăcerile si viciile.

Una dintre frivolitățile la care o femeie trebuie să renunțe dacă vrea o față mai neîncrețita, e și la țigări, compania singurătății noastre…bată-le vina, țigările care o țin și fină de cele mai multe ori...Insă dacă te gândești la o altă vorbă din cultura pop franceză ce-i aparține parcă lui Serge Gainsbourg, si j avais a choisir entre une derniere cigarette et une derniere femme, je choisirais la cigarette... atunci dacă tot nu e nimic chipurile de făcut, nu mai bine să fumăm cu toții liniștiți...cu umor?

Saturday, 4 January 2014

Rochițe




Dlui Iancu. I. Z

batalionul f. Vânătorii de Munte

Of. poștal militar no 11

4 ian.1943




Dragă Iancu,



18 dec.Prin Titi am primit felicitările tale. Ne-am mai liniștit si noi având o veste în acest fel de la tine. Ți-am scris până în prezent 6 scrisori și nu știu dacă ai primit vre-una. Caută și scrie-mi, noi nu am primit nimic de la tine.


23 dec.Nina care este o fată excepțional de fină mi-a vorbit într-una din zile, informându-mă de ce mai este pe la bancă și m-a poftit la masă. M-am dus și în loc de flori, că nu mai este modern, le-am dus smântână, unt, lucruri foarte rare iar Nina nu mai știa cum să-mi mulțumească, ea plătitnd preț triplu pe ele.


24 dec. Zi neagră pentru mine. Am fost la bancă. Stau și mă gândesc, dragă Iancu, ce-a putut să fie în mintea ta, acum că părinții tăi și-au dat arama pe față, bănuiesc sprijiniți pe ce le-ai spus tu. De ce tatăl tău se poartă cu mine astfel? În fond, casa aia imensă în care i-am primit, vorba aia, le-am dat tot etajul, să stea și ei la București, este a familiei mele, nu? Că eu nu mai am lichidități, asta e partea a doua, dar, chiar așa, să îndrăznească să...Este drept, este de situația noastră socială demn ca tu soț sa mă lași acasă cu totul în altă situație, decât aceia de a fi soția ta? De ce clauza pe carnet ca banii să fie ridicați de tatăl tău? Când tu ai economisit alături de soția ta cu care treceai pe lângă blănărie și soția ta, în înțelepciunea ei îți zicea să nu mai cheltuim atâția bani, la fel și cu restaurantele...Vrei să îți spun când trec pe acolo de facturile ce sosesc cu cămășile tatălui tău, capoadele de mătase ale maică-tii...pe asemenea vremuri? Banii ăștia nu i-ai strâns alături de mine? Să întâmpin eu asemenea rușine? Merit eu asta? Am decis până nu iei o hotărâre să nu mă mai duc pe la ei, să îmi vând din bijuterii și aștept răspunsul tău.


1 ian. M-am mai liniștit că am primit de la verișoara mea bani și nu mi-a acceptat nici bijuteriile, știind cât le iubesc, mai ales că sunt de la tata, ce dor îmi e de el. La multi ani! Ți-am scris vrute și nevrute mai sus, nu le băga în seamă, vorbele sunt scrise de o biată fată părăsită. Zilele astea am avut croitoreasa în casă care mi-a lucrat niște rochițe și care au eșit f drăguțe.


3 ian. Oare vei primi aceste rânduri?

Sunt bine și te doresc.

PS: a murit Liviu dar ne-a spus înainte de întâlnirea voastră la Odessa.

notă pentru cititorii silitori, ortografia o imită pe cea din 1943

 

Friday, 3 January 2014

Tolstoy`s boots and shirts



One of his pleasures was to make boots for himself and his friends or family.
Visiting Tolstoy`s demeure in Moscow you can see many authentic pieces that belonged to the writer. The manor is astonishingly well preserved taking into account that in Moscow little escaped the soviet slaughter.

The rooms are practical and small to keep the harsh russian winter at bay. There is a coziness everywhere, his bycicle, good French porcelain in the kitchen, a pair of dumbbells in his study, his beautiful long linen starched shirts his wife used to make for him. Russian noble men in the 20th century wore their trousers over their boots and their shirts tucked into their trousers yet Tolstoy wore them belted over in a peasant style.


And the famous beard of Count Tolstoy. His long beard was sub-cultural, a sign of anarcho-pacifism, a stance on social change, against the rules of the tsars starting with Peter the Great that tried to westernize and modernize old barbarian and religious Russian habits. All nobility living in Peter had to shave their long beards in the 18th century and only serfs and religious men were allowed to grew one. I wonder if many of the old people still wearing it nowadays in the streets of Moscow are his followers or just serfs nostalgics.


Tuesday, 31 December 2013

He who wears an army parka, proves he did not go to war

Vintage Menswear


How can you not succomb to the beauty of a parka or another vintage army garment when you see  its utility and luxury of the fabric and natural accessories? We may invoke all beauty laws but wearing military parkas just makes us silly teenagers, affectionate clowns and proves we did not go to war, as an acquaintance said. However, when you see how the mass production shops copy them year after year, you treasure the antique ones and wear them, kidding yourself you are a beauty warrior.

Monday, 30 December 2013

Chic ski costume?

Jean Patou 1930 - Ski costume-
Ah, so it is possible...

Sunday, 29 December 2013

La Dior



La muzuel Pushkin am văzut într-o vară expoziția Dior.
E prima oară când mi-a fost dat să stau la o coadă mare la un muzeu în Moscova. Mai e coadă și la Lenin, la mausoleu și joaca constă în întrebarea cheie, este cadavrul lui sau nu?



Dar revenind la Dior, ca să viziteze expoziția, rusoaicele s-au îmbrăcat cu cele mai spectaculoase haine pe care le aveau de parcă însuși Christian le-ar fi primit în audiență.

Curatorul vrea să arate ce l-a influențat pe C.D în creațiile lui din arta lumii .

Și Galliano e genial.

Toaletele din anii 40-50 au găuri de molii și asta m-a emoționat, mai cu seamă când vezi în ce seifuri și cripte se păstrează o piesă de colecție.



La un moment dat, n-am putut să nu aud și 2 românce trecând delicat, soții de miniștrii sau directori de institut în delegație, lamentându-se că nici Dior ăsta nu era cine știe ce.

We never have enough white Tshirts

The white cotton Tshirt was first introduced by the American navy army as uniform underwear during the American Spanish war. But in fashion we owe it probably to Tenesse Williams and his character Stanley Kowalsky (aka Marlon Brando in a Streetcar name desire) a former army sergeant in WWII who is vulgar enough to receive guests in his underwear white Tshirt.

Then, just like with denim, the white Tshirt had all the qualities to become a hit later in the 60s: it was functional, cheap, hand washable and its lightweight fabric made it more comfortable in summer. Besides, it looked good.

Of course, the success has to do with tradition as well because it is a natural esthetical sequence of a little bit of white collar, at the front opening of a men`s shirt- the jabot, later the plastron; the white lace collar dress that garnished a gown or white lace trimming which emphasized the blue of a wedding dress.

Blue ciel or light pink flatter us all as it sweetens and refreshes the features, that is why so many men resort to blue or pink suit shirts. You wake up with a pale or hangovered swollen face, well, a bit of blue or light pink at the collar does the trick and saves the day effortlessly.

But there is nothing like white. Reminding us of aristocracy- elegancy and power-. The only inconvenient? T-shirts are made of cotton so you need to be in good shape to wear it as it gives you away. Or you have to go for the more expensive draped deconstructed avantgarde tshirts if you want to cover things. Needless to say good cheap simple Tshirts used to be made at Hennes, remember the thick white quality cotton? Good old times. Well, now when you look at how transparent and thin the H&M basics became we need to be more creative and we seem to be short of good cotton simple Tshirts. So we end up buying them from the lingerie boutiques, children`s or men`s shops.

Converse / Buttero/ Paul Harnden

Who does not count on white converse for a forever young attitude? With a classic gray suit so that you do not look like a clerk, for those white jeans and brown leather jacket or that mini denim skirt with a white tshirt?

But what do we do with all the calluses, blisters, the pestilential tiger odours, the back pains?

So you start cheating on Converse with Buttero exquisite sneakers who has understood all our needs, you grow up and you buy ballet flats, CDG mary janes, artisanal leather brogues made by that family in Tuscany.

But somehow you are nostalgic and wish Converse would hire an old school pattern cutter and beg Paul Harnden to craft a pair, leather innersole and lining, with a thorough study of the human feet but keep the cool outside classic design.



Buttero

Friday, 27 December 2013

Traian Basescu si crocodilul

Îmi place că Traian Băsescu promovează Dacia logan. Îmi place şi că în loc de tricoul polo cu crocodilul, investind in industria franceză, acum a ales sa poarte o cămaşă albă facută de Olah Gyarfas pentru Patzaichin.

Tuesday, 24 December 2013

Bad gifts and we are worth the presents we receive



How hysterical we are with presents, indeed. But do not get too intellectual and anti-consumerist about it, we are all sensitive to a bit of attention, a nice thought and a proof of friendship. But if you are tired of it, you might have a break and decide all of you not to offer yourselves presents this year.

However, if you do decide to make gifts though and do not make an effort either by spending so that it hurts a little or by getting through a bit of trouble then the person is not worth it. How do you know you chose a good gift? Well, it is not that difficult, presents must be thoughtful, valuable or hard to find. Or at least practical. To keep it safe, it is all about empathy and attention, of course. And about always unwrapping the presents with a full stomach, in the middle of the soirée, when everybody is just tipsy not drunk to avoid dramas.

Artists or writers that offer you their work as gifts... books, photos, films, paintings...other than that they really know you want something or like their work or they are Picasso (so you can quit your job by selling it), well, no. Offer them back an Excel report next year. Framed, mais oui bien sur.

Always check, doublecheck what your parents are buying your partner. Better buy the presents yourself and get reimbursed. Make threats, knee but do not give your mother the chance to destroy your marriage or holiday. Sizes, taste, colours, value, do not let anything to chance. This is what love is about. Care, restraint, being thoughtful...

To a passionate antique collector couple you do not offer teacups from Zara House.

Hermes scarf for your intellectual mother-in-law who always makes stances on how brands manipulate your brain and football wives etc. What a gaffe!

Do not buy books to a philistine. It is about them, not about you. If you wish they read more then change friends.
A yearly boats magazine subscriprion for your father who is into hiking? Exactly, my thought as well. Or exquisite cashmere jumpers when you know he does not care and he will wear them when hiking?

Now do not get smart when it comes to intimate things, perfume, jewellery, watches, soaps, bags...people are faithful to their tastes and make very particular choices.

We all know some men are so difficult to be offereed presents but come on, make an effort, a lighter, cigars, wine, is that all you can come up with? Now that you mention it though, with the tobacco prices and all, we do not mind a carton, better dull than garbage.

A new pair of ski trousers hoping he will finally get rid of his old loved ones? Nope. It is saint, a present from his mother and no, buying him a new pair is like throwing it...

Do not offer table coffee books you bought in sale for all your friends. We all knew about the sale...

If you are on a budget, make something; striped knitted wool socks, home liquor, sew some kitchen towels out of cool fabrics, etc.

Nothing more boring and impersonal than flowers and alcohol and sweets! Jesus. What did I do wrong to get flowers?

Better buy small and good than big and cheap. (A Chanel lipstick versus a supermarket brands cosmetic kit).

Funny bagatelle chinese stuff? They do not call it rubbish for nothing.

Ebay, etsy, online invoices... Because you did not forsee shipping they are stuck in customs, they are on the way, you know how Italian post office is...good intention is not enough.

Teenagers girls love Topshop and there is nothing you can do about that. For now, that is. They are 13, give them a gift voucher and they will be happy even though they will throw the clothes away after 2 weeks.

Sunday, 22 December 2013

Despre baruri mişto şi continuitate

Cele mai mişto baruri din lume sunt alea ieftine dar cu oameni mişto. Şi sunt acolo de zeci şi zeci de ani. Nu sunt bombe la gară, nici design ci clasice cu o leacă de stil. Şi puţin decrepite, cu poveste, folosite. Cutare regizor a scris la roman pe colţul mesei ăleia, nu ştiu care ce s-a sinucis îşi bea cafeaua acolo. Dacă sunt ieftine pot să vină şi scriitorii şi cizmarii şi studenţii de la arte care colorează mereu şi agenţii comerciali şi apoi vin şi les bobos şi turiştii în căutare de autentic care comandă şi alcool nu doar bere şi întreţin barul.

Nu să ai whiski vărsat vietnamez, dar să nu îl ai la preţ mare. Avantajul e ca propietarul barului să fie şi propietarul spaţiului, aşa nu are spaima chiriei centrale. În Franţa într-un oraş, mergem la două, la P noaptea că la G e deschis doar ziua. Propietarul de la cel deschis ziua acum e fiul, mama e în vârstă, o mai zărim însă, coboară bulevardul în baston şi bea cognacul cu nişte babete cochete. Chelnăriţa e obeză, de abia se mişcă. Nu prea sunt obişnuiţi cu bacşiş, cum venim din Rusia, se uită la noi ca la ţoape în prima zi când ne scapă obiceiul. Locul merge excelent. Turiştii se prind că acolo sunt localnici şi vin şi stau cuminţi, locul intim le inspiră respect. Clienţii? Arhitecţi, un artist celebru, vânzători, profesori universitari, coafeze, studenţi la arte care au facultatea a cote, proprietarii de vis a vis, vecinii care îşi beau zilnic a doua cafea cu croisantul. 

Când s-a închis Cafe de la Joie şi am terminat liceul, barul de la ATF a fost favoritul meu până acum vreo 5, 6 ani. Erau bărbaţi frumoşi decorativi, actori cunoscuţi, câţiva sobari şi tâmplari pricepuţi ce îşi aveau atelierele în cartier, jurnalişti, ciorbă bună, marginalii bufoni ce trăncăneau până la 2 dimineaţa despre daci şi Antonescu... Până am făcut repetat toxiinfecţie alimentară în ultimul an. Şi apoi m-am mutat câteva străzi mai sus şi mi-era lene. Devenise neigienic, se schimbaseră antreprenorii, muşamaua era prea lipicioasă, baia devenise de regie, sordidă şi bucătăreasa stalinistă.

Friday, 20 December 2013

Best Fashion films

Perfect films that you do not want to share with anybody, so you just retire to your chambers alone and have a splendid weekend.




Qui est vous, Polly Maggoo? 1966, Klein, (first film on fashion, an ironic stance, it is on the net)
The Secret World of Haute Couture - BBC Documentary (you can still see it on youtube)
Diane Von Furstenberg with Karl Lagerfeld, JohnWeitz, Betsey Johnson Fashion Interview to see how things worked in fashion 30 years ago, a delicious vintage footage for the details observers  (you can still see it on youtube)
And last, for those of you who still dream, Envoyé spécial - Le luxe ne connaît pas la crise, to see how Louis Vuitton, Made in France, has got its biggest factory in Sibiu, Romania, here on youtube.




Andrei Rubliov prints



1408

Chanel clever clothes - tricks-


 
The 2 tone women shoes- black and white- made your feet look smaller and black heels and points last longer.

She is famous for not adjusting the women skirt to the Courreges mini skirt fashion as she considered knees to be ugly. What she meant is very few women have beautiful knees so the rest should cover them. And she is so right. The most flattering form of skirt for women`s legs is just below the knees.

The chanel tweed jacket can be transformed inside when you get pregnant or fat. Paneling in a Chanel jacket makes it possible for the jacket to expand three sizes of its original design. Sewn into the hem—a gold-coloured chain ensures it hangs properly from the shoulders.

Sunday, 1 December 2013

Cellulite on The Sartorialist



Well, there you have it. Real fashion.

Because she had her photo taken, this beautiful lady probably  got nervous and lost countenance and flexed the leg, such a beginner`s faux pas. What was she thinking?! Never let your emotions get to you. Always take matter in your hands and think. Study yourself seated in front of a mirror. Clean the mirror and turn on the lights. You must never cross your legs naturally but gently place the leg or just keep it in the air. A certain grace is always welcomed…

This reminds me of a scene in Alien, when at the end Sigourney Weaver in a gray cotton tshirt and white underwear stands by the spaceship`s bed and we get a close-up shot on her back and the focus shows us some cellulite and stretch marks. And yes, the film won the 1979 Academy Special Effects Award that year so we do not understand…was she human or alien?