Sunday, 19 January 2014

Să bem și să mâncăm...

Nici măcar nu mi-a trecut încă prin cap să termin curățenia în pod. Ține de un film neorealist românesc ce lucruri sunt păstrate acolo și unele chestiuni e mai cuminte să le lăsăm unde sunt. Iar dupa ultima descoperire, chiar m-am oprit. Intr-o comodă blocată de alte mobile, dupa selelcția sortită drumului spre Glina, supraviețuiesc câteva porțelanuri și vase de sticlă. Un singur vas de sticlă mă preocupă.
Îmi aprind o țigară căci din prima clipă mă cam prind ce ar putea fi. Sunt în fața unui fost corp omenesc probabil. Comoda aparține unei mătuși de la care am moștenit câteva piese de mobilier. Ca orice om ce a iubit distracția, tanti nu a avut copii iar crezul sfânt al vieții ei a fost înainte de toate mâncarea, un înțeles personalizat al onoarei, cazinoul și seratele. La 87 de ani și-a vândut casa în care locuia... ca să bem și să mâncăm, după cum îi plăcea să repete... Bon. Așadar, vasul acesta mic conține cenușă. Cenușa cui? E închis și mai bine nu îl deschid. În fața morții, ce poți să faci? Las vasul mic și plec cu tulburările de rigoare.

După 2 zile de investigații la părinți și bunica, apar variantele. Știam cu toții că mătușa nu avea nici un dumnezeu …asa că conștiința nu ne dă târcoale.
Este soțul. Nu, soțul e înmormântat la Bellu. Pai, da, dar mătusa evident vânduse deja locurile ei de de la Bellu, căci își urmase mottoul vietii, să bem și să mâncăm... Până la urmă, aflăm că mormântul soțului fiind administrat de sora răposatului, a scăpat nevândut. Care dintre amanți, atunci? Unul din tinerețe, cel care a murit de cancer sau un altul? Nimeni nu poate ști, toți sunt bătrâni de tot și morți și cum le-a plăcut distracția, copii nu sunt iar numele lor rămân misterioase, mătușa ținând la reputație...

Până una alta rămâne vasul cu cenușa secretă din casă. Un gând comod aiurea mă îndeamnă la grădină, dar sunt deja niște oseminte de cățeluși ai copilăriei…așa că, mai bine nu. Reflectez la nimicinicie, la ce înseamnă să n-ai copii, la cum ne obișnuim cu orice, la ce rămâne...
Totuși, ar trebui făcut ceva cu cenușa. Ce?

13 comments:

  1. probabil o s-o bei si-o s-o mananci...\k

    ReplyDelete
  2. nu cred ca era genul panteist, asa ca n-ar gusta o imprastiere in gradina si nici macar deasupra bucurestilor (de pe inter, eventual). l-as aseza comod pe un obiect din casa alaturi de ceva viu, un peste in acvariu, poate?

    ReplyDelete
  3. Of, Doamne...unde-mi sunt sarurile..sariti, va rog...

    ReplyDelete
  4. pune-o pe ebay

    ReplyDelete
  5. Ahhh. Mai, sunteti total neseriosi...
    Am cam cautat o stiu dar nu ma ajutati deloc.
    Totusi faza cu ebayul e geniala, asa bem si mancam din ce luam dupa.., nu K?;)
    Pana acum, Rayuela, faza cu Intercontinentalul imi place! A trait toata viata in centru asa ca...desi si cazinoul de la sinaia...hmmm

    ReplyDelete
  6. fii atent: daca cenusa umana, in mare parte compusa din carbon, se incalzeste la temperaturi extrem de ridicate, se tranforma in grafit. grafitul asta are o compozitie asemanatoare diamantelor. iar substanta rezultata dupa ardere, in urma unui proces de presare indelungata, ia forma unor diamante artificiale.

    ha?

    ReplyDelete
  7. bem si ne futem...

    PS : e titlul unui poem (excelent) scris de Daniel Banulescu

    ReplyDelete
  8. cre ca moon zice bine: fa gen keith richards - fumeaz'o, mixed with H.

    sau si ma bine, da'mi'o mie. really, mi'o dai/vinzi? cum arata vasu'n care e? simplu, din crom?

    ReplyDelete
  9. intreaba un specialist. intreaba un preot. asta daca n-ai uitat unde e biserica, pacatosule.

    sebastian

    ReplyDelete
  10. Ma iertati pentru raspunsul intarziat. Am fost cu treaba in Arabia Saudita.
    Asa. Carmen, bine bine, dar cine sa poarte inelul? Oricum propun solutia ta tuturor vaduve/ilor.

    Kaos, o sa citesc poemul cu pricina. Merci.

    Strelnikov. Nu, nu ti o dau.

    Sebastian anonim: De ce mai? Ce rost are biserica in afacerea moarte cand omul fu incinerat?

    ReplyDelete
  11. pe principiul ca bietul sau biata fiindca nu vad de ce am exclude si aceasta ipoteza ca este o doamna sau o amanta sau un copil nelegitim - daca a fost incinerata si-a primit deja onorurile religioase... da, ai dreptate. dar daca nu stii ce sa faci cu un mort pe care l-ai descoperit in pod dupa 100 de ani, intrebi un preot nu o baba din sat.

    sebastian

    ps: alexandra da pls buzz cand intri pe mess, a facut mama pipotzele si ma duc sa halesc, da nu vreau sa te ratez inainte sa incepi treaba la videochat. me dr d tin!

    ReplyDelete
  12. Mi-a placut la nebunie postul :D Eu daca as gasi un mort in pod :)) as pastra urna si as aseza-o in camera de zi. Cu toate ca si varianta cu ebayul e f tare.. anonim cu ebayul nu vrei sa-mi dai adresa de mail? imi place cum gandesti, si poate ne fericim si noi unul pe altul cum s-a mai vazut pe-aici ;)

    ReplyDelete
  13. He he 1 morning, nu esti departe de adevar, deocamdata o pastram in dormitor chiar, langa soba... Altfel, da fericiti va dragilor aici la mine...

    ReplyDelete